Castelul Bran se situează la mai puţin de 30 km de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic. El adăposteşte în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecţii de ceramică, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.
În anul 2000, castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg şi de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer, moştenitorii castelului. În luna mai 2006, aceştia au devenit proprietarii castelului şi ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecţiilor aparţinând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecţia personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.
Bran - Cetate medieval
Tinutul dintre Bucegi si Piatra Craiului au determinat o serie de episoade istorice inca din preistorie si pana in prezent, reliefate de o data geografica si istorica majora: Trecatoarea Branului.
Fiind de-a lungul timpului una din cele mai importante legaturi transcarpatice, Trecatoarea Branului a dezvoltat o istorie dinamica formata din cele doua componente majore, activitatile comerciale desfasurate pe drumul ce o strabate si de repetatele invazii militare care foloseau acelasi traseu.
Amfiteatru natural, strajuit la est de muntii Bucegi si la vest de masivul Piatra Craiului, Trecatoarea Bran oferea prin deschiderea sa o larga panorama atat spre Tara Barsei cat si spre dealurile si valea Moeciului.
Cetatea Bran a fost asadar inzestrata cu un domeniu format din sate ale Tarii Barsei precum: Baciu, Cernatu, Satulung, Turches, Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti şi Tohan (ultimele doua facand parte din domeniul pana in anul 1395), stapanii domeniului avand drept de folosinta asupra padurilr si apelor, asupra vanatorii si pescuitului, asupra fantanilor si a campurilor comune.
Asa cum a fost prevazut, amplasamentul fortaretei domina drumul, controland una dintre cele mai importante cai de acces in Transilvania, evidentiind rolul sau militar. Paza trecatorii era asigurata de garnizoana cetatii.
Dracula
Dracula – asa cum este perceput astazi – constituie rezultatul interferentei unor fapte istorice reale, intrate in legenda, legate de domnia lui Vlad Tepes – Dracula, al consemnarilor unor cronicari ai vremii, cu intentia de a-l pune pe marele voievod într-o lumina nefavorabila, amplificate în secolele urmatoare prin asocierea cu personajul romanului de fictiune „Dracula”, aparut in Anglia, în 1897, avandu-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.
Adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti Vlad Tepes (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrari apartinand istoricilor romani si straini.
Convins ca numai o domnie puternica in interior putea sa asigure ordinea în tara si sa organizeze cu succes apararea ei de primejdiile externe, Vlad Tepes recurge la o domnie autoritara, impune supusilor sai cinstea si harnicia ca virtuti; necinstea (hotia) lenevia si viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în teapa, o pedeapsa cruda, dar care poate fi inteleasa doar in raport cu epoca în care a trait, o epoca de mare cruzime, care a cunoscut si alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spanzuratoarea etc..
Construit pe un plan în formă de "U", castelul din Banloc este o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu faţada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată (curtea de onoare).Realizat în stil Renaissance, pe faţada de sud ca unic ornament, castelul avea un atic prevăzut cu blazonul din piatră al familiei Karátsonyi. Acest însemn heraldic a fost păstrat şi după ce castelul a devenit propietatea